Învață-mă Isuse, să fac doar voia Ta,
Arată-mi Tu cărarea, să pot a te urma,
Învață-mă iubire cum pot să dăruiesc,
Să iert pe cei ce-aruncă, cuvinte ce rănesc.

Învață-mă cum gândul, spre Tine să-l avânt,
Și să zâmbesc în clipa, când Doamne-amarnic plâng,
Învață-mă cum valea, să o străbat ușor,
Să nu zac prin ruine, învață-mă să zbor.

Învață-mă ca Tine, să fiu oriunde-aș fi,
Să stau doar în picioare, în fiecare zi,
Învață-mă în luptă să fiu un luptător,
Să ies întotdeauna, Isuse-nvingător.

Învață-mă cum Ție, pe plac mereu să-ți fiu,
Cum eu să stau de veghe, chiar și în ceas târziu,
Prin ceața ce e deasă, să-naintez mereu,
Pe urma ce-ai lăsat-o, iubite Dumnezeu.

Învață-mă pustiul să pot să îl răzbat,
Sub arșița de soare, învață-mă să tac,
Să stau în ascultare, să mă înveți aș vrea,
Căci este ea o jertfă, ce-i după voia Ta.

Învață-mă în toate, credința să îmi fie,
O floare înflorită, să fie-ntruna vie,
Și Doamne-a mea nădejde, s-o am mereu aș vrea,
Doar mare ca iubirea, e este-n mâna Ta.

Doar Tu Învățătorul, să-mi fii eu mult aș vrea,
Căci numai de la Tine, să-nvăț eu aș putea,
Să fiu ca sfinții care, vor sta în veșnicii,
Cu Tine chiar din clipa, când Tu o să revii.