Suntem invitaţi

De ce-am bătut la poarta ta?
Ştiam că asta vei întreba,
C-aşa am întrebat şi eu cândva
Pe Cel ce-n poarta mea bătea.

Nu i-am răspuns, El n-a încetat să bată
O zi întreagă şi-apoi noaptea toată,
La poartă zorii zilei L-au găsit
Îndurerat, plângând şi obosit.

Când soarele ardea mai tare
În arşiţă, căldură mare,
Stătea acol, la poarta mea,
Bătea, bătea, nu se oprea.

Au fost şi ploi şi frig apoi
În vântul rece, în apă şi noroi
Stătea drumeţul tot în poartă
Răbda şi nu-nceta să bată.

Şi i-am deschis apoi într-un târziu
Că-n jurul meu totul părea pustiu,
Se-auzea doar ecoul, în liniştea nopţii
Bătăiilor ce încercau din nou tăria porţii.

Iar când i-am întâlnit privirea
Adânc mă încercă nedumerirea,
Un sentiment plăcut, necunoscut
Toată fiinţa mi-a umplut.

Priveam la faţa Lui senină
În noapte, plină de lumină
Iar sufletu-mi se întreba hainul
Cine să fie oare, străinul?!

- Al meu stăpân e-un împărat!
La nunta Fiului El te-a chemat!
Să te invit am fost trimis la tine
Răspunsul dă-mi, te rog fă bine.

Cu mâna tremurând luai scrisoarea,
Ce mâna Lui de la-nceput îmi întindea,
Mesajul tainic încet,încet pătrunde
În faţă o cale nouă îmi deschide.

Şi inima şi sufletul răspuns-au Da,
Venim, venim cu toţi la nunta Ta.
În sus El a privit şi a chemat,
Un porumbel pe braţul meu s-a aşezat.

- El va duce răspunsul la împărat
Acum că-l stiu şi l-am aflat.
Iar Eu am să rămân cu tine
Ca să te pregătesc până ce nunta vine.

Pin lume o să mergem amândoi,
Prin întuneric, ceaţă, frig şi ploi
Căci în odaia de nuntă pregătită de-mpărat
Încă mai sunt locuri ce nu s-au ocupat.

De aceea astăzi stau la poarta ta şi bat
Venit-am să-ţi spun: - Şi tu eşti invitat!
La nunta Fiului de împărat
Dar nu-ţi pot spune până când
Răspunsul tău e aşteptat.