Când te strivește teascul, în durerea mută
Un geamăt e-un acord pe sfânta alăută,
Cu alai de note când alăuta plouă
Ești stropul ce plinește o Cântare nouă.

Când te strivește teascul și nu cobori, te sui,
În flăcări de durere dai slavă Domnului,
Atunci ai biruit, chiar moartea ți se-închină,
Își sfâșie giulgiul căci tu ești o lumină.

Când te strivește teascul ca pe al viței bob
Și curgi ca o licoare Celui Ce Îi ești rob,
Să știi că doar Iubirea e buchetul care
Te face o jertfă plăcut mirositoare.

Când te strivește teascul, vrei nu vrei, el vine
Însă ce vei curge, depinde doar de tine
Și ce mireasmă-împrăștii prin geamăt și suspin,
De ploșniță strivită, ori un parfum de crin.

Când te strivește teascul și-l simți prea dureros,
Adu toată durerea la crucea Lui Cristos;
El a răbdat-o toată, El te va izbăvi,
Veghează, te ajută în fiecare zi.