Când mă vezi în suferință, Doamne Dumnezeul meu,
Fă-mă să deschid eu ochii, căci aș vrea să văd mereu,
Mâna Ta dumnezeiască, cum îmi vine-n ajutor,
Nu lăsa în suferință, spre peire să cobor.

Când mă vezi în strâmtorare, să mă clatin nu lăsa,
Fii doar Tu a mea tărie, încercarea când e grea,
Stai în fața mea în toate, ca să nu mă rătăcesc,
Dă-mi un strop doar de putere, eu ca să nu obosesc.

Când mă vezi sub greul crucii, ca să murmur nu lăsa,
Dă-mi puteri să pot urcușul, ce-i abrupt eu a urca,
Să o duc pot doar cu Tine, căci vre-o dată nu e greu,
Când sub crucea mea greoaie, este și umărul Tău.

Când mă vezi plâns de durere, mângâie Tu rana mea,
Nici să fiu răpus pe cale, eu de ea nu mă lăsa,
Cu balsam de vindecare, să cobori eu mult doresc,
Ca să nu mai simt durere, căci în ea eu obosesc.

Când mă vezi flămând de Tine, din cuvânt să mă hrănești,
Sau când rătăcit sunt Doamne, Tu să nu mă ocolești,
Mâna Ta biruitoare, s-o întinzi și să mă ei,
Să nu fiu o prad-acelor, care sunt ei farisei.

Pe oriunde-aș fi Isuse, sub privirea Ta să fiu,
Ochii Tăi să mă păzească, de zăduful din pustiu,
Căci numai sub ocrotirea, care e din partea Ta,
Pot rămâne în picioare, eu oriunde m-aș afla.