Soarele încet răsare zi de zi așa frumos,
E strălucitor căci este răsărit el de Hristos,
Luminează calea celor care-aleargă ne-necetat,
Din splendoarea dimineții până vine-un înserat.

Nu apune niciodată pentru cei ce-s doritori,
De o veșnicie-aleasã plină ce-i doar de valori,
Pentru ei el strălucește ne-ncetat oriunde-ar fi,
Pentru ei nu va apune pentru ei va fi doar zi.

Raze vii mereu coboară luminând cărarea lor,
Îi conduce-ntotdeauna către-un nesecat izvor,
Un izvor din care curge dragostea fără sfârșit,
Mila dar și îndurarea care este-un infinit.

Este soarele ce poate chiar și norii-a despărți,
Poate roua să înalte și zăpada a topi,
Poate umbrele s-ascundă șoaptele a alunga,
Căci e plin de o putere nimeni ce n-o poate-avea.

El alungă chiar și noaptea soarele strălucitor,
Pe-ale sale raze-i urcă pe acei care cobor,
El de toți se îngrijește ca să nu fie orbiți,
Cei aleși pentru vecie ca să fie mântuiți.