El ține adâncimile pământului
Și vârfurile munților în mâna Sa
Din cer El poruncește vântului
Și-i spune când, și cât poate sufla

El e Acel ce liniștește marea
Și valurile ascultă vocea Sa
La glasul Domnului se aprinde zarea
Și făr' a Lui prezență, nimic n-ar exista

Cu mâna Lui a întocmit uscatul
Apoi cu măreție l-a-mbrăcat
Așa ca El n-a fost și nu e altul
Meșter mai bun, mai Sfânt, mai minunat

Artist Frumos, coroana-nțelepciunii
Nemărginit și mare Creator
Domn al științei și al perfecțiunii
Unic, divin și tainic Autor

Cine ar fi putut pe cer să pună
Un soare care să-ncălzească
Mulțimi de stele și o blândă lună
Ca zi și noapte să ne însoțească

Mulțimi de păsări și viețuitoare
Prin ape, aer cât și pe uscat
Cine-ar putea concepe așa splendoare...
Doar El... fie lăudat și înălțat

Mă minunez privind a Sa lucrare
Sunt fascinat de toate și uimit
Și-atât pot spune; Domnul meu, ești Mare
Fii binecuvîntat slăvit și preamărit