1. E-aşa târziu şi noapte-ai aşa mare,
La geam privesc pe străzile pustii.
Aştept, plângând, cu multă nerăbdare
Şi mă întreb: “De ce mai întârzii?”

R: /:Candela arde fără de-ncetare
Şi untdelemnul este îndeajuns
Şi totu-i pregătit de-ntâmpinare,
Dar Mirele-aşteptat nu a ajuns. :/

2. Atâtea voci se-nghesuie să-mi spună
Că Mirele nu va mai reveni.
Şi lacrimi mari în ochii mei se-adună,
Dar eu veghez, căci ştiu că va veni.

R: /:Căci paşii Lui i-aud venind în noapte
Şi n-aş putea cu alţii să-i confund
Şi dintre multe voci şi multe şoapte,
Eu vocea Lui cea blândă o aud. :/

3. Puţin mai e din noaptea-ntunecată
Şi multe lacrimi pe al meu obraz,
Dar eu aştept mai mult ca niciodată
Pe Mire, ca în braţul Lui să cad.

R: /:Dar, iată-L, El apare ca un fulger
Pe norul alb în slavă de-mpărat.
Din ochi îmi şterge lacrima ce-mi curge
Şi-n cer cu El alături m-a luat. :/