Cântarea de laudă

Voi cânta Domnului o cântare,
Căci i-a năpustit pe călăreți în mare...
El e Dumnezeul meu, tăria mea
Ce m-a scăpat de sub robia grea.

Domnul este un viteaz războinic,
Ce cu degetul Lui cel mic
A aruncat o oaste-n mare,
De luptători aleși cu faimă mare.

Căci zicea vrăjmașul: ”Îl voi urmări și-l voi ajunge
Îmi voi scoate sabia și-l voi străpunge!”
Dar la suflarea Lui, apele s-au îngrămădit
Și talazurile înalte pe loc i-a prăpădit.

Să știe moabitul dar și cel din Edom,
Că salvarea n-a venit prin mâna unui om
Să vadă canaanitul, să-nțeleagă filisteanul
Că Dumnezeu își desfășoară planul.

Fiindcă cine poate să despartă marea-n două?
Și prin mijloc să traseze-o cale nouă...
Cine-nșiruie pentru tine minuni de neuitat?
Ca s-ajungi până dincolo, ca și pe uscat!

~Amin~