Mi-e dor

Mi-e dor de mine când eram copil,
Imi este aşa de dor!
A mele gânduri rău mă dor
Aminte când mi-aduc.
Din amintiri eu retrăiesc
Acele clipe de delir, ce par
Acum când anii au trecut,
Mai dulci, şi-ncet eu mă acopăr,
Cu-o pătură de amintiri!...
Copil când încă eu eram
Si după flori şi fluturi alergam,
In insectare şi buchete le-adunam.
Din taina cărţilor descopeream,
Poveşti cu zâne, zmei şi împăraţi.
O lume ce mă fascina.
O! Cât mi-e dor de ea!
Apoi când anii au trecut
Si eu mai mare m-am făcut,
Am înţeles cuvântul dor
Si-al lui substrat ascuns.
Acum mi-e dor, mi-e dor
De mine când eram copil!
Mi-e dor de tata, tare dor,
Un dor cumplit!
De toţi pe care i-am iubit
Si-acuma nu mai sunt!
Si mă apucă câte-un dor
De mări, de ţări, de alte plaiuri
C-aş vrea să pot să zbor,
Si chiar cu gândul zbor .
Mă-ntorc şi iar mi-e dor,
De mine când eram copil!
Mă iau în braţe, mă alint
Ca dorul să îmi treacă,
C-o să revin eu îmi promit,
În ochi îmi apar lacrimi,
La gândul că am fost copil,
Demult,..... odată.
18 aprilie 2007