Mă întreb adesea , Tată
de ce jinduim aşa de mult
după fructele de mâine,
uitând că tot ceea ce avem nevoie azi
ne-a fost pus la picioare?

De ce ne strepezim sufletele
muşcând din ele?
durerile cu care ne înfruptăm
zi de zi
sunt doar fructele necoapte ale bucuriei
pe care le culegem prea devreme,
înainte ca dragostea Ta să le pârguiască
şi cumpăna Ta să ni le măsoare
cu înţelepciune.

...cele coapte şi dulci sufletului nostru ,
rămân suspendate în timp,
poveri scumpe ,
aruncate la coşul de gunoi
al vieţii...