Lacrimi de dor...

Cad fulgii de zăpadă se-așterne un covor,
De-o sfântă amintire, de lacrimi și de dor...
De-un om lipsit de tată în vremi de sărăcie,
Dar care s-a luptat un tată bun să fie...
Un om ce nu a știut prea multe din Scriptură,
Dar care a iubit pe-ai lui fără măsură...
Cu trudă și cu muncă ne-a pus pâinea pe masă,
A semănat ogorul și a zidit o casă...
A fost și soț și tată, statornic lângă ai lui,
În suflet fericit când noi eram sătui,
Mereu cu vorba blândă, om bun și răbdător,
Chiar de-a știut cei greul și nu i-a fost ușor,
Un om cu năzuințe, flămând după dreptate,
Cu zâmbetul pe față și-n ceasul cel de moarte...
De-aceea când mai plâng cu inima-ntristată...
Mi-e dor de acest om... Mi-e dor de tine tată!
Dar mă alin cu gândul că dincolo de stele,
E locul de odihnă, de pace, mângâiere,
Și că a ta credință în suflet încolțită,
A fost de Dumnezeu, prin harul lui primită,
Și-acolo printre îngeri, în slavă, printre sfinți,
Ne-om întâlni din nou cu cei dragi mântuiți!

de Teodor Groza
22.02. 2023
Vișeu de Sus