Săndel

Tu ai fost crescut din tinerețe
De un crez ce l-ai primit de sus
Ce te-a purtat în luminile mărețe
În mântuirea prin Domnul Isus.

Ai avut parte și de prigoane
Din partea celor ce nu te înțelegeau
De certuri și lupte antiumane
Rămânând credincios în fața celor ce te respingeau.

Te ai căsătorit dar nu ai avut parte
Decât de doi copii ce i-ai iubit
Căci lumea a fost cu tine nedreaptă
Și a vrut și-n căsătorie să fii zdrobit.

În țara în care te-ai născut nu ai avut odihnă
Mereu ai fost de lume prigonit
Tu nu ai lăsat cuvântul pentru a lumii tină
Și mereu în suflet ai fost lovit.

Ai plecat din țară spre alte meleaguri
Sperând ca viața ta să fie mai bună
Prin muncă să poți obține mai multe câștiguri
Ca în familie să poți fi cu cei dragi împreună.

Ți-ai ajutat copii ani de zile cum ai putut
Uneori te-ai împrumutat ca să-i ajuți
Ai muncit printre străini și te-ai zbătut
Să fie copii la locul lor mulțumiți și fericiți.

Ai fost la adunare și te-ai întors și te-ai culcat
Și a doua zi gazda îngrijorat a venit la tine
Să te trezească dar tu cu totul ai plecat
La Domnul care te-a chemat din țările străine.

Ai lăsat în urma ta păreri de rău și regrete
În frați și surorile care te-au cunoscut
Ai lăsat lacrimi și suspine în a tale fete
Și în nepoți că au avut un bunic care a trecut.

Frații tăi au ținut la tine căci și tu i-ai ajutat
Te-au adus în sicriu din țările străine
Și-n orașul tău Fălticeni te-au înmormântat
Așa ți-ai sfârșit aici calea creștine.
22.02. 2023