Sunt doar o suflare


Sunt doar o suflare, care trece...
Ce-şi are mântuirea-n Rege.
Cu fiecare clipă, care trece...
Cuvântul Lui e scut și Lege.

Țâșnește izvorul din stâncă...
Și curge lumina ca un râu...
Sufletul din groapa adâncă
Mi-e scos, pus în snop de grâu.

Mă inundă lumina și soarele,
Căci, Isus este izbăvirea mea.
Țâșnesc necurmat izvoarele...
Ca Isus, în lume, nu-i nimenea.

E unicul izvor curat, care dă viață
Și din ghearele morții ne scapă.
Se revarsă-n zori de dimineață,
Potolind setea cu veșnica apă.

Mi-e inima plină de bucurie,
C-am găsit la Isus îndurare.
Minunile Lui stau mărturie
În iubire. Eu sunt doar o suflare.

Dar n-a trecut pe lângă mine,
S-a-indurat, căci, Și-a amintit...
Că sunt făcută din carne și vine,
O suflare ce veșnicia, în El a găsit.

Zile-mi trec... ca umbra ce trece...
Când soarele urcă... tot mai sus.
Sunt suflarea... ce vrea... să plece...
Sus... acolo... unde o așteaptă Isus.

La Golgota, prin Jertfa pe cruce,
Numele Lui strălucește glorificat.
Omului... o suflare care se duce...
Prin iubire și Har, mântuirea i-a dat.
Numele Lui fie în veci lăudat!