Într-o coliba mică, la o margine de sat.
Autor: Alexandra Flămînd
Album: fara album
Categorie: Diverse
La o margine de sat, într-o coliba mult prea mică.
Stătea plângând cu fața-n palme-o bătrânică.
A fost și ea cândva în putere, sănătoasă.
Cu prunci în brațe și cu multe guri pe lângă masă.
Dar anii au trecut în zbor, copiii unul câte unul au plecat.
Doar amintiri și gânduri multe în urmă ei au lăsat.
Și-acum sleita de puteri măicuța stă și plânge
De dorul puilor ce i-a crescut inima-n bucăți se frânge.
Se uită tot mai des spre ușa ce poartă urme de trecut
De palmute unse, amprentele lăsate de copii, demult
Ce mult ar vrea să se deschidă și-n ușă să apară fiii ei
Ce sunt plecați în lumea-ntreagă cu micii nepoței.
Privește ntreaga încăpere, ce e micuță, asta-i drept...
Dar altădată adăpostea copii, o mamă și-un tată înțelept.
Era micuță odăița dar ce frumoasă era părtășia...
Când se-adunau cu toți la masă, vorbind despre Mesia.
Ce scump a fost momentul tainic, acela de inchinare
Când rugăciuni se înălțau și se uneau la o cântare.
Când toți uimiți de bucuria care venea din Dumnezeu
Stăteau cerând a Lui prezență și binecuvântări mereu!
Acum i-a mai rămas doar Unul aproape-n slăbiciune.
Ce nici o clipă n-a lipsit în clipe grele, în vremurile bune
Acel ce i-a mărit puterea din tinerețe a fost nădejde
Și-n anii grei ai bătrâneții, ea încă îl slujește, îl crede!
Și-acum ca-n fiecare zi, dar mai cu greu că trupul doare
Se pleacă în genunchi bătrâna, e timpul sfânt de închinare.
Își ia cartea cea mai iubită, o sărută c-o teamă sfântă.
E Biblia, Cuvântul Sfânt, de-atâta vreme învechită.
Abia mai vede să citească dar slovele-s alese și cu har
O-ncurajeaza, o ridică, o mângâie, o cercetează iar și iar.
Se-apleaca apoi la rugăciune cu lacrimi și suspine
Se roagă pentru cei iubiți, copiii ei plecați prin lume.
Rostește numele pe rând la fiecare prunc iubit
Cere protecția cerului și-ar vrea să-l știe mântuit...
O, cum se roagă cu suspine, căci vocea îi slăbește
Dar inima de mamă bate pentru copiii ce-i iubește.
Ce pace și ce liniște se-asterne peste sufletul zdrobit
Dumnezeu încă o dată s-a prezentat și i-a vorbit.
S-a coborât acolo-n taină în coliba cea sărăcăcioasa
Căci acolo stă o mamă, singură, slabă dar credinciosa.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/242315/intr-o-coliba-mica-la-o-margine-de-sat