Ferice e de-acel ce-n viață
Doar Dumnezeu îi dă povață!
Nu se duce la sfatul celor răi,
Ci umblă pe-a cerului căi.

Nu se-oprește cu cei păcătoși,
Nu-i ascultă pe cei mincinoși,
Nu batjocorește pe nimeni,
Ci îi iubește pe semeni.

La Cuvântul Cărții Sfinte
El cu bucurie ia aminte.
Cugetă ziua și noaptea
Să-L împlinească cu fapta.

E sădit lângă izvor,
Totdeauna-i binevoitor,
Roadele le dă la vreme,
De furtună nu se teme.

A lui frunze nu se veștejesc
Că-i udat cu har ceresc.
Ce începe el și termină,
Domnul e a lui lumină.

Răii sunt ca pleava vânturată
Pe care focul o arde uscată.
Și în ziua cea mare a judecății
Nu vor ține capul sus cu drepții.

Păcătoșii n-or sta cu neprihăniții,
Ci vor fi în iad cu osândiții.
Domnul va răsplăti pe neprihăniți
Și-i va duce-n rai cu cei sfinți.
Amin. (Sâmbătă, 30 mai 2020)