Apostolul Pavel consemnează o profeție cu privire la vremurile din urmă, aparent incompatibilă cu caracterul lui Dumnezeu: „... le trimite o lucrare de rătăcire să creadă o minciună”. (2Tes. 2/11)
Am spus că este incompatibilă, deoarece noi știm deja că scopul lui Dumnezeu nu este de a rătăci pe nimeni. Nici măcar un singur om. Și cum ar putea recurge la asemenea practică din moment ce El a apreciat atitudinea păstorului ce a riscat lăsându-și 99 de oi pe munți, mergând în căutarea celei rătăcite? „Tot astfel nu este voia Tatălui din ceruri să se piardă (rătăcească) unul măcar din acești micuți.” (Matei 18/12,14)
Toate indicațiile date de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, au menirea de al „ghida” pe om pe calea ce trebuie s-o urmeze și să-i blocheze accesul pe căi greșite pe care ar putea s-o apuce, deoarece „... multe căi i se par omului bune, dar ele duc inevitabil la moarte”. ( Prov. 16/25)
Apostolul Iuda ne vorbește despre rătăcirea prorocului Balaam: „S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din dorința de câștig.” (Iuda v11) Și nu doar el s-a rătăcit... Pe calea apucată de el, au urmat și alții după ce au părăsit Calea cea dreaptă. (2Petru 2/15) Dar a dorit Dumnezeu ca prorocul ce altădată avea ochii deschiși, având revelații dumnezeiești cu privire la steaua ce urma să se ridice din Iacov, să se rătăcească? Cu siguranță, nu. El i-a vorbit în repetate rânduri să nu urmeze calea dictată de propria inimă, dar la insistențele sale l-a lăsat în „voia minții blestemate să facă lucruri neîngăduite”. (Rom. 1/28) I-a părut rău Domnului de „pornirile” lui și a hotărât să ia măsuri radicale, trimițând din cer un înger înarmat cu sabie, pentru al opri din drumul său (Num. 22/22), iar: „... o măgăriță necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.” (2Petru 2/16b) Se pare că tot Cerul s-a pus în mișcare pentru al determina să renunțe...
Dar cum s-a ajuns la nebunie? „... s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au nebunit.” (Rom. 1/21,22) Numai că omul ajuns în stadiul nebuniei este greu, dacă nu chiar imposibil de redresat. Întunericul este cauza nebuniei și apoi a rătăcirii. „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, El i-a lăsat... și astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire... ” De pe această poziție, astfel de oameni pretind că încă slujesc lui Dumnezeu - deși apostolul consideră că sunt vrednici de moarte. (Rom. 1/32)
Această categorie de „slujitori” fac obiectul profeției discutată: oameni care deși se consideră creștini, n-au primit în ei dragostea adevărului, sau pe parcurs au renunțat la ea. (Rom. 1/21) Ajuns la capătul răbdării, cât și a timpului de har, fără posibilitate de întoarcere „... Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, să creadă o minciună.” De unde provine minciuna, din interior sau din exterior? Sub nici o formă din afară. Teama apostolului nu era afară, ci era lăuntru. Multiple surse de minciună au fost, sunt și vor fi în interior: apostoli mincinoși, proroci mincinoși, învățători mincinoși, frați mincinoși. „Căci s-au strecurat printre voi unii oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos.” (Iuda 4) Va fi o lucrare de rătăcire determinată doar de falsitate, ce va culmina în vremurile din urmă și nimic din adevăr. Mirarea constă în faptul că acești „slujitori” mincinoși ce au fost înșelați de propria inimă „ o inimă nespus de rea și înșelătoare”, îi va înșela la rândul lor și pe alții, apoi vor pretinde să fie mântuiți invocând „meritele” slujirii: „Doamne, n-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? (Matei 7/22) Cu siguranță că toți cei ce „... s-au aruncat în rătăcirea lui Balaam însoțiți de același duh, iubind plata nelegiuirii și prorocind din dorința de câștig” - se regăsesc printre ei.
Nu știu dacă trebuie să mai reamintesc că promovarea pe scena lumii a omului fărădelegii (Anticrist) va fi făcută de prorocul mincinos. Prorocul mincinos - cu referire la totalitatea prorocilor mincinoși prevestită de Isus, ce vor fi insuflați de un duh de minciună - duhul Izabelei, nu trebuie căutat în lume, ci în Templu lui Dumnezeu: „Tu lași ca Izabela, femeia aceea care este proorociță să amăgească pe robii Mei.” (Apoc. 2/20) Patru sute de proroci insuflați de duh de minciună erau la masa Izabelei și doar unul singur era prorocul Domnului. Era greu să „ții piept” contracarând acești proroci mincinoși. Credeți că în ziua de astăzi raportul dintre fals și adevăr, este diferit? Nu știu. Dacă duhul „Izabelei” făcea posibilă amăgirea atunci, ce va fi la sfârșitul vremurilor... ? Rolul prorocilor mincinoși este de a face intrarea liberă a omului fărădelegii în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept dumnezeu...
Am înțeles deja că unii vor cere să li se „deschidă”, deoarece au pretins că au prorocit în Numele Domnului, deși prorociile lor au fost mincinoase. Această categorie este frecvent amintită de Dumnezeu în Vechiul Testament, dar de care El se detașează: „ Până când prorocii aceștia vor să prorocească minciuni, să prorocească minciunile inimii lor”? (Ier. 23/26) Dar cine sunt cei ce au făcut minunile, pretinzând că le-au făcut în Numele Domnului? În „lucrarea de rătăcire” profețită de apostol sunt incluse și minunile ce vor favoriza acceptarea lui Anticrist: „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, semne și puteri mincinoase.” Cu siguranță că nu Satana va face aceste minuni, ci oameni insuflați de puteri mincinoase (demonice) Este interesant termenul folosit: „puteri mincinoase” ca să putem înțelege că minunile și semnele sunt false și au scopul de ai deruta și îndrepta pe oameni într-o direcție greșită.
Este bine de știut că prorocii lui Dumnezeu au avut rolul de al promova pe Dumnezeu înaintea oamenilor în scopul cunoașterii și a slujirii folosind spiritul profetic, însoțit de semne și minuni (vezi Moise în Egipt). Tot astfel Anticrist se va folosi de prorocul mincinos pentru a fi promovat ca fiind adevăratul dumnezeu, iar prorocul mincinos va amăgi cu ajutorul prorociilor false, cât și a semnelor și a minunilor: „Apoi am văzut ieșind din gura... prorocului mincinos trei duhuri necurate, care fac semne nemaipomenite... ” (Apoc. 16/13,14) Prorocul Ilie a coborât foc din cer, iar poporul a căzut cu fața la pământ și au recunoscut prin strigătul lor: „Domnul este adevăratul Dumnezeu”, tot astfel, în momentul în care „lucrarea de rătăcire” va ajunge la apogeu, iar prorocul mincinos va imita lucrarea lui Ilie, coborând și el foc din cer, rezultatul va fi cel prevăzut: „Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă înaintea fiarei.” (Apoc. 13/14) O lucrare de rătăcire trimisă de Dumnezeu pentru cei ce n-au primit în inima lor, dragostea adevărului.
Dar ce înseamnă să primești dragostea adevărului și de ce nu vor putea fi înșelați? „... așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință, având temelia și rădăcina pusă în dragoste. ” (Efes. 3/17) Dragostea este Dumnezeu. (1Ioan 4/16) Această poziție îți oferă siguranță. Contează cât de adâncă este rădăcina. Un „pom” abia plantat este foarte ușor de smuls, iar cel fără rădăcină și mai rău, ține până la o vreme și cum vine necazul sau prigonirea se leapădă îndată de El. (Matei 13/21) Însă, „... omul care se încrede în Domnul, este ca un pom sădit lângă ape, ce-și întinde rădăcinile spre râu... ” (Ier. 17/7,8)
Cei ce au primit dragostea adevărului, au în ei Duhul adevărului, ce îi călăuzește în tot adevărul. În acest caz nu mai putem vorbi de rătăcire și nici de minciună (falsitate) deoarece totul este ADEVĂR. Totuși, având în vedere că vremurile din urmă vor fi marcate de falsitate ( minciună) iar ținta înșelăciunii va fi „cei aleși”, avertismentul Mântuitorului ar trebui să fie de actualitate: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.” (Matei 24/4) Datorită ignorării avertismentului, avem deja rezultatul final în mod anticipat: „Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.” De unde se vor scula? Duhul Izabelei - duh de minciună, duhul lui Balaam - duh de vrăjitorie și ghicire, vor reveni la „viață” devenind foarte activi. Însuși Satana se va preface în înger de lumină. Cumplită înșelătorie! Este dificil în ziua de astăzi să deosebești o prorocie autentică venită prin Duhul Sfânt și o „descoperire” a unui duh de ghicire - deoarece amândouă spun adevărul (conf. Fapte 16/17). În fața adevărului capitulezi: „A fost o descoperire cu „Da și Amin” - auzim adesea. Da, dar pe mine mă interesează: sursa. Sau nu contează... ? (Fratele Puiu Popovici îmi mărturisea că în orașul în care locuiește, era un proroc bătrân ce nu mai frecventa biserica din pricina neputinței, dar câtă vreme a frecventat-o era cunoscut ca fiind „prorocul Domnului”. Acum avea zilnic în propria casă o „audiență” maximă, încât coloană de mașini era în așteptare pentru a putea ajunge la proroc. Fără rugăciune; ți se spunea adevărul cu lux de amănunte: de unde ești, unde te duci, ce intenții ai și toate gândurile tale erau aduse la lumină. Îți spunea dacă erai interesat până și seria de pe C. I. Toți se mirau de amploarea „descoperilor”. După vreme îndelungată frați luminați de Duhul lui Dumnezeu și-au dat seama că descoperirile nu proveneau prin Duhul lui Dumnezeu, ci era determinat de duh de ghicire.)
Dar de ce va fi posibil să fie înșelați în vremurile din urmă? Deoarece n-au fost pregătiți în mod anticipat pentru acea vreme. N-au fost învățați să deosebească „lucrurile alese” de cele imitate sau false. Nu li s-a spus să se păzească de proroci mincinoși. NICIODATĂ, eu n-am auzit această recomandare. (Fil. 1/10) N-au fost învățați să fie atenți dovedind prudență, ci doar li s-a cerut să „cerceteze tot cea fost din partea Domnului”. Totul din partea Domnului și nimic din sursă străină. Din moment ce au fost familiarizați cu acest fel de gândire, va fi dificil dacă nu chiar imposibil să mai procedeze altfel pentru a face deosebirea. Vremurile din urmă vor fi un adevărat „examen” și pentru cei credincioși. Ori noi știm deja că orice examen pentru a fi trecut cu bine e nevoie de pregătire anticipată. Pentru cine înțelege...
Într-un context tulbur pentru ucenici, atitudinea unuia din ei este o adevărată lecție de viață. Ucenicul Toma rămâne o dovadă de maturitate în momente deosebite. Cuvintele Mântuitorului: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva, căci se vor ridica Hristoși mincinoși... ” (Matei 24/4,24) - au rămas adânc tipărite în mintea lui. Așa că pentru „recunoașterea” Sa, a cerut verificări minuțioase. Și nu doar să vadă, ci să pună mâna... Și nu doar în semnul cuielor din mâini, ci și din picioare. Și nu doar în semnul cuielor din mâini și picioare, dar și din coastă. În urma verificării a confirmat: „Domnul meu și Dumnezeul meu.” Foarte sigur pe situație... El a cerut să vadă semnul... Învăț de aici că adevăratul Hristos poate fi cunoscut după semnul cuielor. El este singurul care s-a jertfit. Ceilalți Hristoși n-au nici un semn distinct. Și apostolul Pavel purta semnul lui Hristos. La revenirea Sa „... se va arăta pe cer semnul Fiului Omului, iar semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și slavă mare.”
„El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor la alta.” Va fi o zi glorioasă! Cu siguranță vom fi și noi printre cei aleși. Însă până atunci ni se cere: Vegheați! ...
Fiți binecuvântați!