Se aude un ciripit în depărtare,
Ce să fie oare?
E glasul ce l-a creat
Dumnezeul prea înalt.

E glasul unor păsărele
Ce cântă să se audă printre stele.
Îl înaltă pe Creator
Că a fost și Creatorul lor.

Îi cântă o melodie
Pe care lumea nu o știe
Și Îi cântă cu glas dulce
Ce spre cer se duce.

E primit și glasul lor
De bunul Mântuitor,
Căci îi cântă cu iubire,
Pline de fericire.

Domnul le hrana bună,
Care fără bani adună,
Nu lucrează pentru ea
Ca să o poată avea.

Cip-cirip se aude iar
Pentru Domnul, ca un dar,
Mulțumiri, recunoștință
Pentru că le-a dat credință.

Să nu aibă îndoială
Ce va fi mâine în oală,
Că și-n următoarea zi
Domnul iar de va hrăni.

Ajungând de ziua de mâine,
Ele stiu că o bucată de pâine
Vor primi și o să fie
Pentru toate o bucurie.

Dragii mei, exemplul lor
Să fie pentru popor
Să nu ne îngrijorăm
Pentru mâine ce mâncăm.

Cuvântul lui Dumnezeu
Ne-a spus nouă mereu:
Dacă aveți și mânca
Și aveți ce îmbrăca,

Astea îndeajuns vă fie,
Le primiți cu bucurie,
Că restul ce le priviți
Pe deasupra le primiți.

Dacă ce aveți nevoie
E și a Domnului voie,
Din măreața-I bogăție
Vă va da cu bucurie.

Îl are în cer palate
Și jos pe pământ bucate
Și le are pregătite
Pentru inimi mulțumite.

Fiți, fraților, mulțumiți
Pentru ceea ce primiți,
Căci totul vine de sus,
Din hambarul lui Isus.

Și când vine încercarea
Ca să vă încerce starea,
Să primiți cu bucurie;
De ce vine, Domnul știe.

Și de auzi un ciripit,
Să fii, frate, mulțumit,
Că o pasăre, știi bine,
Nu are mai mult decât tine.

Dumnezeu pune cu drag
Hrană în fiecare prag,
Că el este Creatorul
Care hrănește poporul.

Glorie Sfântului nostru Domn,
Căci el ne dă ca prin somn
Hrană binecuvântată,
Căci El e al nostru Tată.