Unora le este limba chiar ca biciul
Când deschid gura și-încep vorbitul
Lovesc cu vorba de lasă urme adânci
Ca după bici, când ești biciuit de plângi.

Încă mai rău, lovitura de bici o mai uiți
Dar vorbele produc rănii, ce nu mai uiți
Despre limbă vorbește aspru și Biblia
Dacă nu-i stăpânită, aprinde pădurea.

Un mădular așa mic, cu atâta putere
Ce pornește multe limbi, cu ce spune
Când începe a calomnia și-a unelti
Să te pui la adăpost, de biciul limbii.

Când biciul limbii cuiva, lovește-n tine
E de preferat să nu răspunzi cu furie
Războiul cu calomnia și uneltirea
E pierdut din start, învingi cu smerenia.

Unii foamete și martiraj eroic, au suferit
Și când biciul limbi i-a lovit, au căzut
Au suportat chinuri fel de fel în pușcării,
Și au cedat, la a biciului limbii răniri.

Mulți dintre creștini, de bici nu se pocăiesc
Și cu biciul limbii, mereu și mereu biciuiesc
Cât pe unul cât pe altul îi calomniază
Pe slujitori de tot felul, că nu-i agreează.

Unora, biciul limbii le e lung și usturător
Și rănesc adânc, ca biciul romanilor
Nu lovesc trupul, nu rănesc trupește
Dar sufletul și inima, le prăpădește.

Pentru cuvintele rostite, mulți vor suferi
Cuvintele spuse, la judecată-i vor învinui
Biciul limbii, le aduce pedeapsa meritată
Fiecare vorbă de-aici, acolo-i înregistrată.

Să fim atenți fraților, limba s-o stăpânim
Daca vrem, vrednici de mântuire să fim
Pe mulți, biciul limbii lor, îi face nesuferiți
Cine-i cunoaște, îi ține departe, distanțați.

Acești se bagă-n toate, sunt tare curioși
De toți știu câte ceva, sunt bine informați
Să nu încapi în gura lor, că te știu toți
Ce-ai făcut, ce-ai spus cândva, dar tu uiți.

Dar ei nu uită, mereu în minte te țin
Și când au ocazia, oricui te spun.
Le înfloresc și multiplică, de multe ori
Te fac un om de nimic, de nu te mai speli.

Ca mine cred că mulți, biciul limbi ați simțit
Și pe moment, inima și sufletul ne-au rănit
Când, de cei din lume-i folosit, nu doare așa rău
Ca atunci când ești calomniat, de fratele tău.

Ești nevoit să spui ca Pavel, că rău doare
Când tocmai frați de credinta-ți, fac rănire
Ierți și încerci să uiți, că Biblia o cere
Dar ei nu se pocăiesc, fac în continuare.

Biciul limbi este armă distrugătoare, grea
Distrugi pe oricine, de știi lupta cu aceasta
Frați creștini, noi suntem chemați la luptă
Nu cu calomnia ci cu evanghelia pe buză.

Să fim făcători de pace, nu distrugători
Limba să nu ne fie bici, pentru frați și surori
Balsam de mângâiere și dragoste să fie
Învățătură și sfătuire pentru fapte bune.

Făcători de pace și împăcare, cu toți să fim
Din psalmi și cântări de laudă să vorbim
Să nu folosim limba la bârfă și vorbiri de rău
Că nu pentru aceasta, a dat-o Dumnezeu.

Să n-o folosim pentru a biciui frățietatea
Ci să sfătuim și să le ridicăm moralitatea
Așa ca Domnul, pe nimeni n-a denigrat
Preoți, cărturari sau farisei, ce rău i-au făcut.

Fraților, limba să nu ne fie, niciunuia bici
Ci un mădular în trupul lui Hristos de mici
În slujba binelui s-o folosim în vorbire
Pentru vorbe de pace și nu pentru biciuire.