1. O, ce deşertăciune-s toate
ce după moarte nu rămân,
a lor cuprinderi vinovate
vor arde ca o gheaţă-n sân.

R1: Părere şi-amăgire-s toate,
ce vezi cu ochii cei de lut,
din lupta lumii zbuciumate,
te duci tot gol cum te-ai născut.

2. Ce goană după vânt sunt toate,
necontenitele-alergări,
tot ce cuprinzi sunt necurmate
prilejuri de îndurerări.

R2: De câte-ţi legi iubirea, toate
plecând, zdrobesc adâncul Tău,
chiar ce-ai mai drag pe lume poate
să-ţi facă cel mai mare rău.

3. O, dacă vezi ce vis sunt toate
și ce deşertăciune-acum
dezleagă-te de tot ce poate
s-ajungă-n orice clipă scrum.

R3: Şi caută mai presus de toate
avutul cel mai preţios,
izvorul vieţii nesecate
comoara veșnică: Hristos.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 24.
Autor text: Traian Dorz.