1. De n-ar fi harul Tău să-mi umple
Adâncul sufletului meu,
/: Ce gol aş fi şi ce-ntuneric
Cumplit m-ar stăpâni mereu! :/

2. De n-ar fi harul Tău, ce-nfrângeri
De peste tot aş suferi,
/: Ce stări de deznădejde crudă
Întreg şi-adânc m-ar copleşi! :/

3. De n-ar fi harul Tău nici pacea
Şi nici iubirea n-aş gusta;
/: Aş fi un ghem de răutate,
Pornit cu ură-n contra Ta! :/

4. Doar harul Tău, Isuse, Doamne,
Mă umple şi-mi aduce tot;
/: Prin el mi-ai dat şi-mi dai atâtea
Comori, că nici să spun, nu pot. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 204.