1. Supărarea bunătăţii
E ca ploaia cea de vară
/: Iute vine, iute trece,
Și pe urmă-i soare iară. :/

R: Supărarea urii însă
E ca ploaia toamnei: rece.
/: Vine-ncet,
dar când se lasă,
Până-ngheaţă nu mai trece. /:

2. Voi fiţi fiii bunătăţii,
A-aveţi dragoste-mpreună,
/: Și peste mânia voastră
Soarele să nu apună! :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 349.
Autor text: Traian Dorz.