UNDE ESTI?

„-Unde esti?"
Întreabă Domnul,
În zorii fiecarei dimineţi.
El doreşte cu gelozie, omul,
În Slăvile cereşti...

Dar omul pierdut în frunzişul
Păcatului, care-l robeşte.
Aleargă năuc de-a curmezişul,
Şi fericirea nu-şi găseşte.

„-Unde eşti?"
Răsună Glasul
Celui, ce i-a dat suflare.
Nu găseşti în nimeni altul,
O iubire salvatoare!

„-Unde eşti?"
Tăcerea ta îl doare.
-De ce taci, de ce nu-i răspunzi?
De ce n-alergi l-a Sa chemare?
De ce te ascunzi?

Deschide-ţi mai bine urechea,
S-auzi chemarea Lui.
El vrea să-ţi dea izbăvirea,
Vino, la porţile cerului!

Nu ştii că-ţi cunoaşte goliciunea,
Şi păcatul cât de rău te apasă?
La cruce ţi-a dat mântuirea,
Iertarea. Întoarce-te acasă!

Amin