Prietenii
Autor: Augustin Tecar
Album: De la prietenie la virtute
Categorie: Diverse
Prietenul iubește orișicând
Și-n nenorocire ajunge frate.
Nu te-abandonează șovăind,
Ci te-ajută-n tot ce poate.
Dacă rană ți-a produs cumva,
Sincer din a lui credincioșie,
Să știi atunci că dragostea sa
În ajutorul tău vrea ca să vie.
Sfatul inimii de prieten e dulce.
Tu primește-l și-l ia-n seamă.
E spre bine și foloase îți aduce
De-l aplici... nu-l pui în ramă.
Prea mulți prieteni, e o extremă,
Este-o cursă spre nenorocire.
Tu veghează și ia bine-n seamă
Să n-ajungi pe sens fără ieșire.
Bogăția îți aduce mulți prieteni
Fără de caracter și profitori,
Lași și fără dragoste de semeni,
Gata de-a primi ceva, lingușitori.
Mai bun este un vecin aproape
Care-i gata să te sprijinească,
Decât un frate prea departe,
Dispus doar să te-ocărască.
De-i cazul să-ți susții apărarea,
Secretul celuilalt nu divulga.
Fii atent, să-ți păstrezi onoarea,
Lângă adevăr nimic n-adăuga.
Pe nimeni să nu disprețuiești,
Veghează să nu fii fără minte.
Pe cel drept să îl călăuzești
Pe calea credinței-nainte.
Nu îți opri niciodată piciorul
Când poți a face un bine.
E-un har să-ți poți ajuta frățiorul
Ce-i greu apăsat și-n suspine.
În casa aproapelui calcă mai rar
Să nu cumva să se sature de tine.
Cuvintele să-ți fie sărate cu har
Și jertfa fi-va primită mai bine.
Amin.
(Miercuri, 25 martie 2020)
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/246089/prietenii