ÎNSERARE


Îşi cântă înserarea cântul tainic
insinuându-se unduitor
peste pădurea-ncremenită.
Se-aprind lumini pe-alocuri
iscate parcă de-un spiriduş şăgalnic.


Ce cald mă cheamă-al mamei glas
Să mă întorc din uliţă acasă;
pe masă e mâncare aburindă.
Ai mei mă-aşteaptă, doar
Locul meu pustiu a mai rămas.

Urzeală din fire de iubire şi lacrimi în ascuns
m-atrage din drumul meu străin.
un joc sordid îmi pare viaţa
cu colbu-i răvăşit de paşii şovăielnici.
Tristeţea în suflet mi-a pătruns...

...............................

...azi mama nu mă mai aşteaptă,
că-n alte zări s-a dus...
...dar casa-i luminată ...
...şi-n prag... este ISUS ...