1. Eu Te păstrez şi astăzi în locul cel mai drag,
Ascuns în taina sfântă din chivotu-amintirii...
/: Şi cea mai dulce clipă, e atunci când mă retrag
Cu Tine-n părtăşia şi liniştea iubirii. :/

2. Tot ce mi-ai dat pe drumuri, am strâns şi am păstrat,
Anaforă sfinţită din masa-mbelşugată...
/: Ea-i hrana mea de astăzi, pe unde-s înnoptat,
În loc pustiu, pe drumul spre casa-ndepărtată. :/

3. Când inima sfârşită abia mai poate-n drum,
Din pâinea amintirii cu foame ospătează...
/: Şi prinde iar putere prin arşiţă şi scrum,
Să crească şi să lupte, mai caldă şi mai trează. :/

4. Rămâi mereu, Isuse, în locul cel mai drag,
Eternă Taină sfântă în chivotu-amintirii,
/: Căci veşnicia-i clipă atunci când mă retrag,
Cu Tine-n părtăşia şi-n liniştea iubirii. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 77.
Autor text: Traian Dorz