Înțeleptul cel mai mare
Autor: Augustin Tecar
Album: De la vorbire la tăcere
Categorie: Zidire spirituala
Înțeleptul cel mai mare
Din oricare adunare
Este vorbitorul care
Își cunoaște-a lui chemare,
E mai scurt în cuvântare
Și mai lung în meditare.
Nu fi-n stare niciodată
A bârfi pe nici un ins
Că nu ți-e la bârfire locul,
Nu știi ce va arde focul
Când o dată l-ai aprins
Și bârfa-n lume s-a întins.
Fă binele-n ascuns oriunde,
Când vorbitori de rău nu-ți vrei.
Pleacă-te smerit și-nvață
Că, dacă vrei să-l faci pe față,
Așteaptă-te oricând la ei
Să te bârfească fără temei.
Mult poți câștiga cu bune,
Prin cuvinte și purtare.
Tot ce nu poți cu frumosul
Nu vei rezolva în „dosul”...
Cu nimic nu ești în stare,
Dacă nu poți cu răbdare.
Umple golul vorbei tale
Cu al faptei aur greu.
Atunci au să te cinstească
Fără să te clevetească,
Văzând faptic crezul tău
Oamenii și Dumnezeu.
Amin.
(Joi, 4 februarie 2021)
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/247860/inteleptul-cel-mai-mare