CE FACI OMULE?

Omule, nu uita!
Eşti lutul de Dumnezeu modelat.
Nu uita!
El ţi-a dat un chip minunat,
şi-n nări ţi-a pus suflare.
Şi tot ce vezi în lung şi-n lat,
ale Lui sunt toate.
Totul îi dă ascultare,
pământul şi cerul înstelat
şi tot ce mişcă şi are suflare.

Tu, ce faci omule?
Grăbeşte să-L asculţi,
fă voia Lui în toate cele.
Slăveşte-L! Să nu uiţi!
Voia Lui e bună, uşoară,
viaţa ta, fără El va fi o povară.

Nu simţi omule focul,
care arde şi mistuie uşor?
Alergi nicăieri, nu-ţi găseşti locul.
N-ai auzit de-al tău Salvator?

Vino pe dealul Golgota, grăbeşte!
la locul Căpăţânii,
Priveşte!
cum au străpuns palmele mâinii,
piroanele urii.
Mâini neprihănite,
Mâinile unui Sfânt.
Au fost pe cruce pironite,
aici pe pământ.
Şi-o frunte însângerată
de al cununii spini,
era încărcată
de păcate mii.

Erau ale noastre păcate
El era Sfânt, neprihănit.
Fiindcă păcatul cerea moarte,
În locul nostru El a murit.
Priveşte!
Cum răstignit pe cruce a stat al tău Mântuitor!
Cum a fost înjunghiat Mielul Salvator.

Ce faci omule?
Fă voia Lui în toate cele.
Opreşte-te!
Din calea ta.
Grăbeşte-te!
Şi nu uita:
„Fiindcă atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea,
că a dat pe singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede în El,
să nu piară,
ci să aibă viaţa veşnică."1

Grăbeşte-te!
La cumpăna fântânii.
Opreşte-te!
bea din apa iertării,
Vino! Bea din izvor
să-ţi potolească setea,
să vindece rănile ce dor.
Să pună pecetea,
să-ţi ierte al tău păcat,
să-ţi aline din suflet, durerea.
Bea din Izvorul vieţii, să fi curat!

Aleargă azi, nu mâine,
la al tău Mântuitor!
El îţi dă o pâine,
ce te face nemuritor.
Aleargă la El neîntârziat,
aleargă cu recunoştinţă!
În El găseşti ce-ai căutat,
iubire și o nouă fiinţă.
Toate Laudele, Osanale
şi Slava, Lui I se cuvin.
El a coborât în vale,
unde noi trăiam în chin,
robiţi de păcatul,
de care nu ştiam scăpa.
El Prea Înaltul,
Ne-a scăpat prin moartea Sa.
Şi-a dat viaţa pentru noi
şi ne-a dat o nouă viaţă.
Ne-a îmbrăcat în haine noi
pentru o nouă dimineaţă.

După trei zile a înviat,
să dea vieţii biruință.
În cele zile a cercetat,
a morţilor locuinţă.
Cu puterea să-şi dea viaţa
şi puterea să şi-o ia înapoi,
a deschis zorilor dimineaţa
vremurilor de apoi.

Pleacă-te înaintea Fiului
cu smerenie şi umilinţă!
În Harul Mielului!
Eşti salvat, prin credinţă.
Prin sânge Sfânt, ai fost iertat
şi înfiat ca fiu.
Cu Tată-L împăcat,
prin Cel ce e Viu

"Fiindcă atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea,
că a dat pe singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede în El,
să nu piară,
ci să aibă viaţa veşnică."2

Din toată inima să-L slăvim,
pe Prea Sfânt Mântuitorul!
Slăvitul Dumnezeu să-L Preamărim!
Tatăl-Creatorul! .

AMIN!