Mergi tu omule pe-o cale
Chiar de este-ngustă ea,
Te va duce sus acasă,
Numai calea ce e grea.

Nu privi la cea mai largă,
Înspre moarte tu vei fi,
Dus de-o mare amăgire,
Ce te poate rătăci.

Mergi pe urma ce-a lăsat-o,
Domnul dealul când urca,
Căci în ceruri vei ajunge,
De-ți stă-n față Golgota.

Dacă fără văi ți-e calea,
Te îndrepți spre loc pierdut,
Unde-i plânsetul și jalea,
Ce-și au doar un început.

Mergi pe pietrele tăioase,
Chiar de lasă răni adânci,
Calea către veșnicie,
Trece ea și printre stânci.

Una fără de suspine,
Pe petalele de flori,
Nu sfârșește unde-i Domnul,
Nu sfârșește după nori.

Ia-ți azi crucea și pornește,
Pe ce-a-ngustă căci îndat,
Se vor termina și vine,
Al tău mare Împărat

Rabdă cum răbda odată,
Ca să fii tu mântuit,
Nu alege calea largă,
Căci vei fi cel nimicit.
Amin