Ți se scurge viața, astăzi pe pământ,
Poate fi sfârșitul, omule... oricând,
Ce ai strâns tu oare? , când treceai prin ea,
Care veșnicie-a stat în fața ta.

Zilele trec iute, un trecut devin,
Omule... prin ele, ești un pelerin,
Care-ți este ținta? , înspre ce grăbești? ,
Care ți-e dorința, ce stăpân iubești.

Haină ți-e mândria? , sau ești îmbrăcat,
Cu neprihănirea, Domnului prea-nalt,
Stai în umilință când ești prigonit? ,
Sau ți-e răzvrătirea, urma ce-ai pășit.

Când ce-aude glasul, ce-i mereu duios,
Ești în ascultare oare de Hristos? ,
Sau asculți de șoapte, ce-ți vor rătăci,
Sufletul în viață, pentru a pieri.

Vine răsăritul, vine și-un apus,
Vremea iute trece, căci vine Isus,
Bate azi la ușă, ești tu pregătit,
Sau ești gol prin valuri, ce te-au ațipit.

Ești tu oare gata, omule ce-asculți,
Sau vei fi la capăt, printre cei pierduți,
Este-atât de-aproape, nu va zăbovi,
La a Sa venire, unde tu vei fi.

Ochii azi deschide, vrea să te trezești,
Pentru înălțare să te pregătești,
Ca să fii tu gata, El când va veni,
Clipa este-aproape, nu mai zăbovi.

Când pe nor din slavă, va veni Isus,
Vrea să te găsească, cu privirea-n sus,
Cu o haină albă, cugetul curat,
Ca să fii mireasa, Mirelui prea-nalt.
Amin