Se aude cum răsună, din îndepărtate zări,
Glasul Celui care vine, să aducă mângâieri,
Auzi sus văzu suspinul, ce-l suspini atât de greu,
Vrea să-l șteargă căci El este, un puternic Dumnezeu.

Strigă El... răsună tare, ești pe nume tu chemat,
Să îți dea vrea mântuire, căci ai fost răscumpărat,
Pe o cruce când El viața, își dădea în chinul greu,
Să îți dăruiasc-un un nume, nume fiu de Dumnezeu.

De iubirea Lui divină, ești strigat tu azi de sus,
Omule... Cel ce te strigă nu e om, este Isus,
Ce ar vrea o dezlegare, ca să facă-n jurul tău,
Ca să nu mai fii tu robul, celui care este rău.

Ca să nu te mai târască, prin a lumii greu păcat,
Să nu fii împins la moarte, vrea să fii de El salvat,
Vrea să-ți dea o nemurire, inima deschide-acum,
Și pornește prin credință, pe al mântuirii drum.

Tu ascultă căci strigarea, ultima ea poate fi,
Vremea revenirii Sale, nimenea n-o poate ști,
Pune pasul doar pe urma, ce te poate duce-n cer,
Cea pe care ești tu astazi, este-a celor care pier.

Lasă-L să îți dea o haină fără pată. . ca să fii,
Cunoscut la poarta sfântă, tu aici să nu rămâi,
Din pustiul vieții tale, să te scoată azi ar vrea,
Căci El mult... El mult iubește, omule... ființa ta.

Nu lăsa să-ți amageasca, rele șoapte gândul tău,
Tu ascultă doar de glasul, ce îl strigă Dumnezeu,
Lasă-n urmă azi plăcerea, căci ea te va nimici,
Dacă-n ea tu vei rămâne, omule... vei chinui.

Și-acel chin... nu va fi-o clipă, tu să știi... veșnic va fi,
Dacă nu te-ntorci la Domnul, care vrea a-ți dărui,
Primăveri fără sfârșituri, ape ce nu vor seca,
Ca să stai cu El la masă, în Împărăția Sa

Nu mai zăbovi o clipă, nu fi cel nepăsător,
Omule... în nepăsare, sunt aceia care mor,
Astăzi! ! ! ție El îți spune, hotărârea tu să ei,
De-al urmă pe El în viață, ca să fii... printre ai Săi.

Astăzi! ! ! de auzi cuvântul, inima nu-ți împietri,
Omule... ziua de mâine, prea târziu poate a fi,
Astăzi! ! ! El la ușă bate, se aude Dumnezeu,
Ce te cheamă... mântuire să-i dea sufletului tău.
Amin