Veniți azi la viață, veniți la izvoare,
Acei care sunteți trudiți pe pământ,
Vă cheamă iubirea, și-acea îndurare,
Ce poate s-o aibă doar Unul... un Sfânt

Veniți... își întinde-a Sa aripă sfântă,
Un scut să vă fie cât voi ve-ți zbura,
Spre Țara luminii, prin vânt sau furtună,
Prin luptele grele când voi ve-ți lupta.

Veniți sa vă dea vindecare divină,
Căci numai la El o puteți voi găsi,
În lumea murdară și plină de vină,
A Sa vindecare nu poate a fi.

El vrea să dezlege azi minți ce-s legate,
Lumină sa dea vrea și celor orbiți,
De-acea-ntunecime ce vrea să-i cuprindă,
Ce vrea să îi vadă pe toți nimiciți.

Veniți azi la hrana de sus ce coboară,
Vre-o dată flămânzi voi aici nu ve-ți fi,
Acel care pasărea-n zbor o hrănește,
E Cel și pe voi ce vă poate hrăni.

Veniți să vă ia și povara greoaie,
El poate s-o ducă, El e Dumnezeu,
În inimi să pună ar vrea astăzi pace,
Să rupă și lanțuri legate de rău.

Veniți să simțiți azi fiorul iertării,
Căci vrea El iertare în dar să vă dea,
Să nu vă întoarceți în lumea de-afară,
Căci lumea e moarte, e moartea cea grea.

Veniți azi la ape ce sunt dătătoare,
De vise-mplinite, de viață-n vecii,
Să nu amânați, căci târziu vă fi mâine,
Vă cheamă cu-o dragoste azi... ca dintâi.

Veniți... El vă spune, cât încă se poate,
E-o vreme de har dar curând va sfârși,
Să nu stați departe de jertfa cea sfântă,
Prin ea de-orice rău El vă poate păzi.

Azi vrea sa vă spele cu stropul de sânge,
Ce-a curs fără vină pe-o culme de deal,
Veniți să vă dea El de sus azi lumină,
Să fiți voi conduși doar de ea către mal.
Amin