Un glas se-aude iarăși strigă, o voce e-auzit-acum,
O trâmbiță răsună tare, vestește un sfârșit de drum.

O împlinire se arată, de tot ce Dumnezeu a scris,
Că-ndată poarta va deschide, și ne va duce-n Paradis.

Răsare soarele cu raze, ce nu vor asfinți vre-o dat,
El este azi atât de-aproape, nu este-n timp îndepărtat.

Spre el privim plini de speranță, spre clipa când va reveni,
Iubirea ce în cer Domnește, o sărbătoare-atunci va fi.

Se-aud azi porți cum El deschide, înspre un nou Ierusalim,
Lângă izvoare cristaline, toți împreună ca să fim.

Fără de despărțiri sau jale, fără de plâns atunci va fi,
Doar strigăte de bucurie, în veci de veci s-or auzi.

Se-aude-un strigăt din iubire, și peste munți și peste văi,
Să îi îmbrace-n bunătate, ar vrea el astăzi pe cei răi.

Și celor seci ce-s de iubire, vrea doar iubire să le dea,
Să fie gata de plecare, înspre împărăția Sa.

Răsună peste-ntinse ape, e peste tot el auzit,
Pământul vrea să îl trezească, să nu mai fie ațipit.

E parcă ultima strigare, răsună tare el acum,
E parcă un sfârșit de cale, e parcă un sfârșit de drum.
Amin