Șterge-ți fața-nlăcrimată,
Și nu te mai întrista,
Lacrimile sunt o scară,
Și pe ea tu vei urca,
Căci acela care plânge,
Nu va fi cel părăsit,
La sfârșit va fi de Domnul,
Sufletul cel mântuit.
Șterge și durerea care,
Vrea să fii pe drum răpus,
Căci a ta mare durere,
E știută de Isus,
De îl crezi El poate-ndată,
Vindecare să îți dea,
Nu fi obosit... aleargă,
Noi puteri ție-ți va da.
Șterge urma ce-i lăsată,
De suspinul nemilos,
Vine doar cu bucurie-n,
A ta inimă Hristos,
Lasă ușa ei deschisă,
Ca să poată El intra,
Ca prin Duhul sfânt din ceruri,
Fericiri să lase-n ea.
Amin