Să nu cauți niciodată, oamenilor să le placi,
Vei gusta dezamăgirea, lângă ei mereu sa taci,
Împlinește numai voia, Dumnezeului Cel sfant,
Să te binecuvinteze, cât vei fi pe-acest pământ.

Să nu cauți alinarea, la acei din jurul tău,
Alinare-ți va aduce, doar de sus... El... Dumnezeu,
Omul poate răni aduce, însă Domnul mângâieri,
Lângă oameni este umbră, lângă Domnul... primăveri.

Sprijin ție să îți fie, doar cuvântul ce-ți va da,
Noi puteri... să poți pe cale, zi de zi a-nainta,
Oamenii pot pune ziduri, ca din mers să te oprești,
Nu opri... mergi înainte, și spre cer doar să privești.

Să nu cauți mângâiere, pe pământul trecător,
Cât trăiești pe el creștine, ești tu doar un călător,
Veșnicia e la Domnul, ce te poate mângâia,
Caut-o la El căci omul... n-o să poată să ți-o dea.

Omu-i schimbător ca vremea, Domnul este neschimbat,
Omul nu-ți va șterge lacrimi, Domnu-o face ne-ncetat,
Omul nu te va-nțelege, numai bunul Dumnezeu,
Îți va ști a ta durere, El... ascultă glasul tău.

Să nu cauți niciodată, că să fii ca cineva,
Să te-asemeni tu cu Domnul, care-i doar de partea ta,
Stai numai cu El de vorbă, să-ți dea ajutorul Său,
El iubește-a ta ființă, și o va iubi mereu.
Amin