Aș vrea să stau cu Tin' de vorbă,
În nopțile ce zile-mi sunt,
Atunci când nu mai văd cărarea,
Ce ai lăsat-o pe pământ.

Vreau să cobori cu-a Ta lumină,
Să mergi mereu în fața mea,
Să nu mai rătăcesc o clipă,
Prin lumea ce-i atât de rea.

Aș vrea să stau cu Tin' de vorbă,
Căci rănile mă nimicesc,
Adâncul lor îmi ia puterea,
Și de dureri... mă prăbușesc.

Aș vrea să te aud o clipă,
Căci am rămas doar Tu și eu,
Ești singura mea mângâiere,
Cu Tine e ușor... nu-i greu.

Aș vrea să te aud iubire,
Căci doar Tu ești iubirea mea,
Duiosul glas de sus ce curge,
Doar el mă poate mângâia.

Vorbește-mi printre mii de stele,
Sub ele stau tăcut și-aștept,
O clipă-n care mă vei strânge,
Isuse Doamne l-al Tău piept.

Vorbește-mi prin duiosul cântec,
De vânt ce este fluierat,
Vobeste-mi prin amurg de ziuă,
Prin timpul cel de înserat.

Să te aud vreau totdeauna,
Căci numai Tu mă întărești,
Cu Tine vreau să stau de vorbă,
Căci Salvatorul meu Tu ești.

Aș vrea să stau cu Tin' de vorbă,
Atât de multe am să spun,
Sunt grele și apăsătoare,
Nu mai târziu... aș vrea acum.

Coboară ca să stăm de vorbă,
Să vindeci tot ce e rănit,
Să am o inimă vreau nouă,
Fără de răni ce m-au zdrobit.

Aș vrea să stau cu Tin' de vorbă,
Să-ți spun prin toate ce-am trecut,
Să umpli golul suferinței,
Cu tot din Tine ce-i plăcut.

Să ștergi vreau urmele durerii,
Care spre cer m-au gârbovit,
Tu vino ca să stăm de vorbă,
Să ștergi tot ce a fost cumplit.
Amin