Coboară porumbel preasfânt, din slavile divine,
S-aduci vrem pace pe pământ, ce-i plin azi de ruine,
Coboară mângâieri s-aduci, celor ce trec prin vale,
Putere celor obosiți, în luptele pe cale.

Pe aripi sfinte să aduci, de sus înviorare,
Căci a cuprins acest pământ, o mare întristare,
Vești de războaie se aud, și bocete și jale,
Tu poți cu pace să cobori, căci toate-s ale Tale.

Deschide ceru-nbelșugat, coboară mai îndată,
Căci doar la Tine-n palma Ta-i iubirea cea curată,
Doar Tu poți milă ca să ai, s-aduci o izbăvire,
Căci doar la Tine am văzut, ce este o iubire.

Dă norii la o parte azi, ca să-ți simțim fiorul,
Să stingi o flacăr-ai putea, ce-aprinde-ntruna dorul,
Cu dragoste să ne-nconjori, Tu ai acea putere,
Ca în picioare noi să stăm, până la înviere.

Coboară Duhule preasfânt, să nu ne lași o clipă,
Să nu ne fie pe pământ, a noastre vieți risipă,
Numai prin Tine vom putea intra-n împărăție,
În care veșnici noi vom fi, în cer... în veșnicie.
Amin