Privim spre jertfa sfântă, ce ne-a adus salvare,
Ce ne-a purtat păcatul, prin care-am fost iertați,
Privim spre suferința, de Domnul îndurată,
Prin care de la moarte, am fost cândva salvați.

Privim spre răni în palme, ce ne-au adus azi aripi,
Ca să zburăm spre Țara, ce-i dincolo de nori,
Să fim și noi o floare, ce nu se vestejește,
Căci vie e mireasma, în ceruri... cea de flori.

Privim spre biruința pe Golgot-arătată,
Când noaptea-n miez de ziuă, atunci se arăta,
Ca azi să fim c-un nume, s-avem în cer un Tată,
Să fim moștenitorii, ce moarte n-or avea.

Privim spre haina albă, acea de umilință,
Ce-a îmbracat-o Domnul, pe drumul spre calvar,
Ne-a ridicat povara, purtând-o-ntotdeauna,
Și dintre noi și ceruri, chiar orișice hotar.

Privim spre nemurirea, prin jertfa Lui adusă,
Când lupta grea cu moartea, pe cruce se dădea,
Și doar cu mulțumire ne este închinarea,
Pentru a Sa iubire, atunci ce-o arăta.

Privim spre porți deschise, prin jertfa ce-a adus-o,
Ca astăzi să fim liberi de orișice păcat,
Prin ea El ne aduse, o mare biruință,
Când sulița-ntre coaste, păgânii i-au băgat.

Spre picurii de sânge, ce îi vărsa odată,
Ne este azi privirea, cu el am fost spălați,
Prin el de la pierzare, de focul fără capăt,
Pe cruce la Golgota, am fost cu toți salvați.
Amin