Pe Muntele Măslinilor,
În Grădina Ghetsimani,
A intrat Mântuitorul,
Pândit în taină, de dușmani.

De gânduri multe, foarte grele,
Era Domnul apăsat,
Și-n genunchi, în agonie,
Tatălui Sfânt S-a rugat:

„Tată, dacă-i cu putință,
Îndepărtează-acest pahar!
E atâta suferință,
Durere și mult amar! ... ”

Căci a văzut clar, dinainte,
Tot ce-n față I-a fost pus! ...
Știa că-ndată, la Caiafa
Și la preoți, va fi dus!

Știa de marea suferință,
Ce în zori Îl aștepta,
Înjosiri și umilință...
Și de dus... o cruce grea!

Crucea-ntregii omeniri,
Pedeapsa faptelor lor rele...
Ocară, insulte și jigniri,
Acuzații false, grele!

Bătăi, lovituri, cununa de spini,
Nuiele cu țepi și cârlige,
Batjocuri, vorbe grele și chin...
Pilat și Irod, ispitele grele!

Paharul e plin cu ură, minciuni,
Răutate, cumplită mâhnire! ...
Dar este în joc, destinul uman,
E o luptă pentru întreaga omenire! ...

E-o luptă cumplită ‘ntre Cer și pământ,
Între tot ce e sfânt, și forțele negre! ...
Dar tu om, de partea cui te avânți? !
Orbit ești de fire și murdara ta vrere? !
***
Știut-a Isus, știut-a El totul,
Știa tot ce-a fost scris pentru El...
Știa de la Tatăl, Cel Preînaltul,
Pentru ce Se născuse Emanuel!

Dar a fost om! ... Om al durerii!
Obișnuit cu suferința grea,
Și-a acceptat și-amarul părăsirii,
De toți cei dragi, în clipa cea mai grea!

Paharul greu, n-a putut să treacă,
Făr’ să fie pân’ la fund golit...
Dar a câștigat lupta cea mai mare,
„Un Împărat”, care-a ascultat și S-a smerit!

El S-a jertfit, căci El este Iubire,
Și-a vrut să spele-al nostru greu păcat! ...
A înviat și va duce-n nemurire,
Pe toți acei, ce cinste Lui I-au dat!

Pe toți acei, ce Îl iubesc pe Tatăl,
Și-n această jertfă s-au scăldat,
Pe toți acei, ce acceptă Legământul,
Cu Sângele Său Sfânt, în Cer semnat!
***
Nu a fost, și nicicând n-o să fie,
Conducător sau vreun împărat,
Care să fie-nsuflețit de-așa iubire,
Încât să moară, ca tu să fii salvat!