Dușmanii credinței
Autor: Doru Satmarean
Album: Poezii
Categorie: Diverse
Credinciosul, are interni lui dușmanii
Cu care are de luptat, mult peste anii
Firea pământească și eul înnăscut
Sunt dușmanii interni, greu de biruit.
În minte și-n trup, efectul le simțim
Nimic bun nu locuiește în noi, o știm
Este în natura noastră, cea păcătoasă
Vrem să facem binele, dar răul iasă.
După legea lui Dumnezeu, îmi place
Dar în mădulare, e lege împotrivitoare
O lege ce luptă, împotriva legi primite
Să mă țină în păcat, în păcătoase fapte.
Împotriva acestor dușmanii, avem de luptat
Care zi de zi ne ațâță, și îndeamnă la păcat
A avut și Pavel de dus, aceiași luptă acerbă
Și prin Epistola sa, ne îndeamnă la luptă.
Noi știm, ce Dumnezeu vrea, prin legea Lui
Dar cunoaștem și legea dulce a păcatului
Legea păcatului, e mult mai ușor de împlinit
Pentru că nu cere, nimic trupește de stăpânit.
Firea pământească, eul și sinele nostru
Se dezlănțuie ușor, la a păcatului dezastru
Pe când legea lui Dumnezeu, cere stăpânire
Și dușmanii interiori, duc o mare împotrivire.
Încă din pruncie, firea trage focul mai aproape
Tot mai sub oala ei, înfierbântând la păcate
Firea trebuie răstignită, nu cum încearcă unii,
Să fie domesticită, încearcă azi psihologi.
Un alt dușman este din-afară, lumea asta
Cu tot ce este în ea, ispita și plăcerea rea
Are și ea valorile ei, cu care ne atrage
Ce sunt promovate, de foruri mai și înalte.
Valori ce se promovează și chiar se impun
Toate împotriva creștinismului European.
Avortul și extremele sexuale, se promovează
Și împotrivitorilor, interdicții severe creează.
Lumea mereu va lupta, împotriva principiilor
Biblia, ne avertizează de mult creștinilor
Religii și minorități, fără atâta inacceptare
Sunt preferate, că păcatul n-are condamnare.
Învățături împotrivitoare, răspândește în școlii
Și îndoctrinează copii de mici, de minori
Filozofiile relativiste, pluraliste și ateiste
Sunt învățături, ce credinței-s împotrivitoare.
Un deconstructivist a credinței creștine
Propagat la toate nivelurile, fără reținere
O inversare a moralități, numind binele rău
Dezintegrând moralitatea, că răul ar fi bun.
Lumea are influență, asupra credincioșilor
Prin materialismul ce a devenit, religia multor
Mulți creștini îl vor pe Domnul, ca Mântuitor
Dar nu-l acceptă, ca Domn și stăpân în viața lor.
Lumea și lucrurile din ea, pe mulți ia acaparat
Iubirea de Dumnezeu, cu a lumii au schimbat
Se vede de departe, că la Domnul au renunțat
După felul de trai, și modul de comportat.
Plutesc pe marea vieții, cu picioarele în două bărci
Și când vine furtuna, ușor se pierd, se prăpădesc
Lumea, care-i domnul lor nu vrea, nu poate ajuta
Să meargă la Dumnezeu, le lipsește îndrăzneala.
Lupta ca fierea, ce se simte bine, cu lumea
Nu-i ușor s-o birui, să-ți impui credința
Ba diavolul luptă și el, cu toate metodele
Adevărați credincioși, îi cunosc tacticile.
De veacuri, de la început, luptă cu omenirea
Să îndemne pe om, să-și împlinească firea
Mulți credincioși sunt biruiți, prin ignoranță
Și trăiesc o viață de biruiți, fără speranță.
Singur, nu câștingă nimeni, împotriva lui
Dar să folosim ca Domnul, spusa cuvântului
Să dovedim credință, și va fugi de la noi
Cum a plecat de la Domnul, fără al birui.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/248343/dusmanii-credintei