Bucuros și plin de râvnă, omule ai fost
Atunci când credința ai primit la început
Nu te-a putut face să-ți pierzi credința
Nici boala, necazul, lipsa sau suferința.

Erai îndemnat, să spui tuturor despre ea
Să mergi la toți să le vestești, credința ta
Să misionezi curajos, în țări îndepărtate
Musulmanilor brutali, fără frică de moarte.

Să sacrifici orice și oricât, pentru credință
Să-ți dai atunci bani și timp, cu prisosință
Unde era nevoie de slujire, erai prezent
Multă binefacere și dărnicie, ai făcut.

O credință, fondată pe Cuvântul Domnului
Însușindu-ți caracterul, enunțat de Legea Lui
Ai iubit pe Dumnezeu și semeni din inimă
Îndemnurile de-a face rău, n-aveau primită.

Erai într-adevăr, un credincios devotat
Stăteai necurmat cu Dumnezeu la sfat
Aveai timpul tău de rugăciune, în cămăruță
Nu te lăsai deranjat de nimic, de la rugă.

Dar toate acestea au fost, în viața ta omu-le
Acum vorbești, de-o credință, pierdută de tine
Din ce ai avut, nu mai este nimic în tine
Te-ai întors înapoi, de unde-ai plecat înainte.

Te-a cuprins din nou lumea, cu a ei plăceri
Ești copleșit de lăcomie, după banii și averi
Timp de rugăciune și biserică nu mai este
Tot Cuvântul în care-ai crezut, ți-e poveste.

Tot ce-ai crezut înainte, nu mai crezi acum
Slujbe, misiune și vizite la bolnavi nicicum
Fapte de caritate cu dărnicie, celor săraci,
Pentru lipsiți și necăjiți, na-i timp să pierzi.

Degeaba mai crezi, că Dumnezeu există
Credința cere fapte, izvorâte din credință
Credința dovedită prin fapte, este o forță
Dar dacă nu-i însoțită de fapte, e o farsă.

Ai redevenit ce-ai fost înainte, de credință
Un animal rațional, dar fără conștiință
Ce crezi că vii de nicăieri, și spre nicăieri,
Te îndrepți, încărcat de-a păcatului poveri.

Dacă ți-ai pierdut credința, cu ușurință
N-ai avut-o niciodată, pe cea adevărată
Degeaba ai făcut slujbă, sau fapte bune
Nu credința t-ea motivat, ci ai vrut nume.

Dacă n-ai devenit, ceea ce ai râvnit
Credința, cea din interes ai pierdut
Când ai crezut cu adevărat ultima oară?
Cred că niciodată, ai urmărit doar slavă.

Numai cu dorința de cinste și să fii văzut
Nu mergi departe în credință om pierdut
Și vei pierde mântuirea sau deja ai pierdut
Pocăiește-te, așa credința nu ține mult.