Ascultă glasul ce te strigă,
Din locul sfant... cel preaînalt,
În el poți să găsești iubire, el este-așa duios... e cald.

Te strigă căci ar vrea acasă, s-ajungi când totul va sfârși,
Ascultă-l și pe el urmează-l, ascultă-l și-l vei întâlni.

De s-ar deschide-acum adâncul, cu șoaptele care șoptesc,
Să nu ai teamă nici-o clipă, s-asculți un glas dumnezeiesc.

Chiar dacă ar urla și vântul, sau valurile de-ar urla,
Numai spre cer să-ți fie ochii, de-acolo Domnul va striga.

Ascultă dragostea cum strigă, cu focul ei te-a învelit,
Ea tea-a ales din mii pe tine, ca să fii tu cel mântuit.

Rămâi în ea întotdeauna, tu ancorat... și în cuvânt,
Căci dragostea este putere, puterea este din cel Sfânt.

Ascultă cerul cum vorbește, mereu fii doar ascultător,
Căci ascultarea e plăcută, Celui ce va veni pe nor.

De glasul Lui să ai plăcere, să îl asculți când va striga,
El ție îți va da putere, și biruință îți va da.
Amin