Nu te supăra de răul
Care-l suferi în viață,
Pentru c-ai spus adevărul
Care-nlăturat-a vălul
Să iasă dreptatea-n față
Pentru orișice povață.

E mai bine ca să suferi
De la oameni, că l-ai spus,
Decât dacă te-ai feri
Și-ai vrea a-l acoperi.
Adevărul de n-ai spus
Vei fi pedepsit de sus.

Frații mei, luați aminte
La-nțeleapta mea povață:
Adevărul nu-i s-alinte,
Mai degrabă să te-avânte
Ca oricui să-l spui în față.
Așa Scriptura ne-nvață.

Nu-l ascunde niciodată,
Orișicât te vor momi.
Nici de frică, nici pe plată,
Doar c-o inimă curată
Tuturor să-l poți vesti
Și-astfel tu vei birui.

Nici nu-l spune pe la spate
Sau c-o vorbă supărată,
Doar cu inimă de frate,
Nimănui nu ține parte.
Tu s-ai inima-mpăcată
Și conștiință curată.

Dragul meu, cât Adevărul
Fie-ți-va-n inimă și-n gură,
Cât va vrea să urle leul,
Să-ți stea împotrivă ateul,
Nu te teme câți concură,
Nici de-ntreaga lumi ură!

Că oricât, frate, tu fi-vei
Pe nedrept târât în vină,
Ziua cât de mândră-i
Când se-ntinde peste văi,
După-o noapte de furtună
Arătând că-i vreme bună,

Tot așa-i și adevărul
Înălțat după minciună.
De-ar protesta tot iadul
Și s-ar zgudui infernul,
Solii Domnului se-adună,
Lui satan nu se închină.

Adevăru-i sfântă bogăție
Și-o comoară minunată,
E-o mireasmă ce te-mbie
Cu cei sfinți la părtășie,
Printr-o dragoste curată,
Veșnică și binecuvântată.
Amin.
(Vineri, 27 martie 2020)