Se-aude pământul cum astăzi el strigă,
În strigat se-aude că Domnu-a-nviat,
Acei ce-L cunosc numai Lui i se-nchină,
Și strigă cu toții... să fii lăudat.

E forfotă mare căci gol e mormântul,
În el nu mai este Acel ce murea,
La cer se-nălțase iubirea divină,
Ce viața-si dăduse, murind pentru-a mea.

A stat pentru mine pe crucea durerii,
Dar și pentru tine în mâini îi băteau,
Piroane în care atunci fără milă,
Pe Domnu-ndurării, ei îl răstigneau.

Dar astăzi pe tron de-ndurare în ceruri,
El stă căci e Rege, El este-Mpărat,
E Cel ce-a murit fără vină sau pată,
E Cel ce-a murit și apoi a-nviat.

În locul cel sfânt ne așteaptă întruna,
Un loc pregătește căci vrea mult să fim,
Cu toții la masa de El sus întinsă,
Când drumul aici pe pământ noi sfârșim.

Ne-a dat moștenire o Țară cerească,
Prin jertfa adusă pe-o culme de deal,
Ne-a dat veșnicia, putere pe cale,
Să nu ne înghită al vieții greu val.

O ce bucurie e-a Sa înviere,
Prin care cu sângele sfânt ne-a spălat,
Prin care iertarea divină... din ceruri,
Din marea-i iubire în dar El ne-a dat

De sus azi privește spre noi totdeauna,
Căci Domnul din morți este Cel ce-a-nviat,
E viu... este sfânt, ne va da El cununa,
Căci suntem poporul Prin jertfă salvat.
Amin