Prea mult se pare că alergăm
Spre lumea asta blestemată
Și tot mai mult ne îndreptăm
Spre iadul care ne așteaptă.

Gândim mereu că este timp
De pocăit și Dumnezeu
Și mergem în al lumii ritm,
Ca să te pierzi nu este greu.

Pornim încă de dimineață,
Grăbiți fără o rugăciune
Și uite, lumea ne înhață
Iar noi sperăm într-o minune.

Ne pierdem zilnic printre treburi
C-avem nevoi și griji prea multe
Chiar timpul s-a scurtat, se pare,
Nimic nu vrea să ne asculte.

Suntem prinși într-o alergare
Ce pare fără de sfârșit,
Nu avem timp de închinare
Ce să mai zic de pocăit...

Am strâns averi, ca fiecare,
Unii mai mult sau mai puțin,
Dar inima în noi cam moare
Că prea mult parcă rătăcim.

Avem de toate, n-avem lipsuri
Căci frigiderul e încărcat
Și mesele sunt copioase,
Avem chiar mult de aruncat.

Bunicii aveau lăzi de zestre
Cu o cămașă și un cojoc
Noi avem dresinguri ce-s pline
Și am mai cumpăra, că-i loc.

Avem bolizi de lux la scară,
Pe jos nu mergem nici doi pași
Că obosim și o să ne doară
Tot corpul, cât suntem de grași.

Avem și rate fără număr,
Cu credite mai mari sau mici,
Muncim pe brânci o săptămână
Și suntem veșnic obosiți.

Avem speranță de mai bine,
Spre lux și avere ne îndreptăm,
Nu ne gândim că noaptea vine
Și timpul o să-l regretăm.

Cu sănătatea nu stăm bine,
Ne-am îngropat în datorii
Cu fel de fel de tratamente
Și fel de fel de terapii.

Avem de toate, n-avem minte
Căci trăim azi fără de mâine,
Nu avem timp, nu e al nostru
Ce ar fi să ne trezim, române?

Nu știu de tu te-ai regăsit
În vreun cuvânt din ce am scris,
Dar eu m-am judecat pe mine
Și vreau să sper că m-am trezit.

Sunt foarte binecuvântată
Și eu nu merit mai nimic,
De aceea scriu un vers îndată
Și încerc să spun cam tot ce simt.

Nu vreau ca să jignesc pe nimeni
Căci timpul nostru este scurt,
Eu știu că azi nu-mi aparține
De mâine nu mai spun nimic.

Îmi cer iertare dacă-s aspră
În vorba mea de multe ori,
Dar lumea asta este vastă
Și este plină de noroi.

Îmi pare rău dacă în versuri
Poate am greșit în ce am scris,
Dar vreau să nu alerg zadarnic
Vreau veșnic eu în paradis.

Și nu vreu să fiu egoistă,
Eu veșnicia o doresc
Cu tine, soră sau tu, frate
Și sper în cer să te întâlnesc. .

Îmi cer iertare încă o dată
Dacă mesajul e greșit,
Dar inima mi-am pus pe tavă
Și am scris tot ce am gândit.

Vă mulțumesc pentru răbdare,
Vă mulțumesc că ați citit
Și hai să stăm în rugăciune
Că este timp de pocăit.
Emilia Dinescu