1. Ce har e-n inimă iubirea,
ce poate arde-nflăcărat,
dar ce păcat când haru-acesta
nu arde pentru ce-i curat!

R1: Ce har e-n suflet dărnicia,
ce poate împărţi mereu,
dar ce păcat când haru-acesta
nu-i dat întreg spre Dumnezeu.

2. Ce har e-n viaţă bogăţia,
cât bine poţi cu ea să faci,
dar ce păcat când haru-acesta
n-ajunge pân-la cei săraci!

R2: Ce har e-n lume-nţelepciunea,
să vezi lumina şi s-o ştii,
dar ce păcat când haru-acesta
închis, doar pentru tine-l ții!

3. Ce har e încă mântuirea,
ce Domnu-mbie tuturor,
dar ce păcat că haru-acesta
atâția-l uită până mor!

R3: Ce har ceresc e ziua de-astăzi,
ce sfânt s-ar cere s-o trăim,
dar ce păcat c-atâţia încă
nu știm deplin s-o folosim!

I: Autor text Traian Dorz
Cântările Harului, volumul 4, cântarea 29