Iubesc Învierea Ta!

Lacrimi îmi curg ca mierea,
se preling pe față, piept,
ajungând în fața genunchilor.
Ruga împletită cu șoapte,
parcă-i firul de lacrimi
care și-a schimbat direcția, urcând.
-Doamne, ce bine c-ai înviat!
Că n-a murit cerul odată cu Tine,
chiar dacă melcii ies noaptea, se înfruptă
din munca omului curat și cuminte.
Îi fură hrana, lăsând urme salivare,
înjurăturile trimise Ție.
Te fac vinovat de creație, viață,
și tot ce le stă înaintea rușinilor rostite,
prin fermentarea viei cărora li se închină.
-Doamne, bine c-ai înviat!
Cum m-aș fi aplecat în grădină
dând sărutări narciselor, zambilelor
dorind ca ruga să-mi fie ca parfumul lor?
Tu mi le-ai țesut în suflet, inimă,
iar noaptea, vorbim despre Tine și cer...
Ducem laude de la cei care Te iubesc,
pe bolnavi îi aducem să-i ierți, vindeci,
pe cei triști îi aducem lângă îngerii
care Ți Se închină în cântări de laudă.
Mulțumirile noastre?
Sunt noile flori ivite în noaptea parfumată.
-Doamne, iubesc învierea Ta
care-mi dă siguranța că nu voi fi
niciodată secerată de pofta morții veșnice.

23 aprilie 2023-Delafield