Când sub durere trupul pare că se frânge
Și inima în piept doar cu suspine plânge,
Când boala macină și nemiloasă mă atacă,
Aș vrea să nu suspin și gura mea să tacă.

Mă tem de suferință, mă tem să nu clachez,
Aș vrea să fiu mai calmă, să nu mă enervez,
Mă tem de suferință, durerea este mare
Mă tem să nu clachez, știu, e o încercare.

Când trupul nu mai poate durerea să o ducă
Și inima în mine nu poate să mai plângă,
Când teama mă cuprinde, mă tem să nu cedez
Căci vreu să stau pe stâncă, nu vreau ca să clachez.

Durerea este mare, eu slabă sunt din fire,
Mă rog acum la Tine și cer doar izbăvire,
Nu îndrăznesc în rugă să cer o vindecare,
Dar îndrăznesc la milă și a Ta alinare.
Emilia Dinescu