Toată istoria Biblică, este despre om
Și despre Dumnezeu, ca mare Creator
Prima întrebare, ce Biblia relatează
A pus-o Domnul, când Adam, se rușinează

Dumnezeu, L-a căutat pe Adam în grădină
Și L-a strigat: unde ești te-ascunzi în vină?
Și de atunci istoria lumii, e o căutare
Dumnezeu, caută pe om, pentru împăcare.

Încă de la creare, omul a căzut în păcat
A călcat porunca Domnului, n-a ascultat
Dumnezeu, L-a pus la încercare, pe om
Încă de la creare, prim interzisul pom.

Dumnezeu, S-a implicat în istoria omului
În viața lui, în frământările și dilemele lui
În îndoielile și întrebările nelămurite,
Despre sensul și rostul vieți primite.

Dar și în bucuriile, adesea manifestate
Cu întrebările lui, de unde ne vin toate?
Cum e creată ființa noastră, cu sentimente?
Cum se manifestă fiecare, la evenimente!

La început, S-a implicat direct, Tatăl
Și uneori fiul, a intervenit cu putere și El
Trimis de Tatăl, ca parte din Dumnezeire
În diferite etape, ale istoriei pregătite.

Apoi a venit Fiul, ca să moară pentru om
Ca să realizeze împăcarea, ca jertfitor
A luat păcatele întregi omeniri, asupra Lui
Dând posibilitatea de împăcare, omului.

De la creație, au trecut mulți pe pământ
Oameni ce în istoria lumii, câte ceva au scris
Unii fapte bune și de vitejie, în istorie rămase
Alți fapte rele, la sfârșitul istoriei vor fi unde?

Oameni înțelepți, ce au lăsat multă înțelepciune
Care a rămas scrisă, în istoria lumii, în carte
Oameni care au scris Cuvântul, Sfânta Scriptură
Rămas peste anii, pentru noi ca învățătură.

Învățătură, dată de Domnul Isus creștinilor
Care să-i călăuzească, pe calea mântuiri lor.
A existat dependență de Dumnezeu în lume
În istoria lumii, și omul nu vrea s-o accepte.

Dar când vine furtuni grele, și Furiile naturi
Și omul nu poate face nimic, cu împotriviri
Atunci strigă cu disperare: unde ești Doamne?
Și își recunoaște dependența fără cuvinte.

Atunci își dă seama omul, că-n istoria sa
Nu e singur în istorie, mai e implicat cineva
Că tot ce întâlnește, în istoria sa pe lume
Este mai complicat, decât posibilitățile sale.

Omul e mare și tare, în vrere nu în putere
În premisele sale, are ceva la îndemână
În vremuri bune, când îi pare viața în mâini
Dar arată de multe ori, că nu știe de valori.

Știe omul, rostul nașteri lui pe pământ?
Mulți cred că istoria, se gată la mormânt
Istoria personală pe pământ, da se termină
Dar ce a scris în ea, va fi întrebat în urmă.

Mulți pot, în istoria lor, eșec nu realizare
Că nu au lăsat nimic în urmă, de învățare
În istoria lumii, omul nu este un erou stator
Dumnezeu e principalul, omul e trecător.

Dumnezeu, nu are nevoie de nimenea
Ca să fie susținută ființa, și existența Sa
Omul nu poate exista singur, prin voia sa
Trebuie susținut și ocrotit, pentru a exista.

Dacă ar putea omul să conducă istoria
Oare ce s-ar alege de lume, și existența sa?
Istoria e condusă de Dumnezeu, e voia Sa
Omul e doar trecător prin istorie, scrie în ea.

Te-ai gândit omule, ce scrii în istoria ta scurtă.
Pentru ce vei da socoteală acolo, la urmă?
De vorbe, de fapte și de slujirea ce ai făcut?
Te așteaptă pedeapsa sau răsplata ce-ai meritat?

Dacă azi ești încă în viață, mai ai puțin timp
Să corectezi răul, scris pană acum pe pământ
S-ar putea istoria lumii tale, să se încheie azi
Să nu mai poți face nimic, mâine să repari.

Prin pocăință și căință, poți fi iertat de răul făcut
Și istoria ta, să aibă un sfârșit binecuvântat
Gândește azi la istoria vieți tale, ai regrete?
Dacă da, roagă-te lui Dumnezeu să te ierte.

Aici pe pământ, în istoria lumii e și istoria ta
Aici nu se încheie totul, o istorie va mai exista
În istoria de-aici, te pregătești pentru viitoarea
Unde ți-o vei petrece, depinde de voința ta.