1. Când privesc smerit spre cer,
toate temerile-mi pier;
când în rugă stau plecat,
de poveri sunt uşurat;
când sunt treaz şi când veghez
curăţia mi-o păstrez.
Câte-mi dai, iubit Isus,
duhul când mi-ndrept în Sus!

2. Când ascult Cuvântul sfânt,
mai uşor trec pe pământ;
când credinţa mi-o aprind,
gânduri negre nu mă prind;
şi când pacea urmăresc,
toate mi se liniştesc.
Câte-mi dai, iubit Isus,
duhul când mi-ndrept în Sus!

3. Când iubirea-mi este far,
rabd uşor orice amar;
când ajut pe cel lipsit
c-un nou har sunt copleşit;
când statornic sunt în tot,
orice greu să-l birui, pot.
Câte-mi dai, iubit Isus,
duhul când mi-ndrept în sus.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 290.