În Tine mi-e ancorată nădejdea
autor. Diana (G. U)

În Tine mi-e ancorată nădejdea, din Tine mi se adapă credința. M-ai scos din umbra morților, m-ai așezat sub lumina celor vii. Ce mare îndurare.
M-ai îmbrăcat mireasă, mi-ai pus o floare în păr, mi-ai schimbat limba și pe buze mi-ai pus o iubire ca să o cânt. Ce frumusețe.
Ți-ai așternut bunătatea pe fundul inimii mele ca să mă aperi de răutate. M-ai învelit cu mireasma păcii ca să nu mă străpungă săgețile. Te simt.
Mi-ai pus o opritoare între buze ca să nu tac, i-ai dat o unealtă minții mele să umplu foile de Tine. Ce frumos.
M-ai făcut să iubesc mântuirea Ta mai mult decât viața mea. Ceilalți s-au îndepărtat. Tu te-ai apropiat.
Bucuria mea vestesc în întreaga lume, să tac nu pot, când îmi închid răiii gura, strig cu inima și nu tac. Ce minunat.
Porunca Ta îmi umple inima de placere, cuvântul Tău mi-a străpuns urechile. Ce har.
Mădularele mele caută voia Ta căci împlinirea lor îmi dă putere, iubirea alungă oboseala. Nu mă satur de Tine. Nu mă satur sa vestesc îndurarea Ta.

Ești Domnul mântuirii mele,
Salvarea sufletului meu,
Te-am întâlnit căci eu de Tine,
Am fost strigat sfânt Dumnezeu,
Atunci când eu pierdut în noapte,
Doar rătăceam... dar astăzi sunt,
Ființa vie... căci Tu Doamne,
Îmi ești Stăpân pe-acest pământ.
Amin